O mama care tocmai si-a pierdut fiul mai mare ( unicul care putea contribui financiar, lucrand cu ziua), incearca din rasputeri sa-si creasca alti 4 copii si pe bunica acestora, care e si ea invalida... Locuiesc cu totii intr-o casa, in care din mila le-a dat voie sa se oploseasca un vecin si care abia de se mai tine sa nu se prabuseasca intr-o noapte peste ei...
Sincera sa fiu, nu exclud ca, poate cuiva dintre ei ii vine in cap gandul, ca asa ar fi mai bine. Pentru ca e foarte greu sa te culci flamand si sa te trezesti flamand, stiind ca si ziua de azi va fi una lunga si anevoioasa...
Dar de unde sa intelegem noi, cei satui si alintati, cum e sa fii in pielea acestor oameni...
